noutáte f. (d. noŭ; lat. nóvitas, – átis). Calitatea de a fi noŭ: noutatea uneĭ mode. Inovațiune, lucru noŭ: om ĭubitor de noutățĭ. Întîmplare noŭă, informațiune noŭă: am auzit o mulțime de noutățĭ, o noutate interesantă. Lucru noŭ în literatură: artă, știință, modă: noutățile librăriiĭ. substantiv feminin noutate
noutáte s. f., g.-d. art. noutắții; (obiecte, vești) pl. noutắți substantiv feminin noutate
noutate f. 1. ceeace e nou, lucru nou; 2. schimbare în idei, în principii; 3. ceeace e nou în materie de cărți, obiecte de artă, piese de teatru; 4. stofă nouă și mai la modă: magazin de noutăți. [Lat. NOVITATEM]. substantiv feminin noutate
NOUTÁTE, (2, 3) noutăți, s. f. 1. Însușirea de a fi nou. 2. (Concr.) Lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc. 3. Veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă. [Pr.: no-u-] – Din lat. novitas, -atem, fr. nouvelle (după nou). substantiv feminin noutate
| noutate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | noutate | noutatea |
| plural | noutăți | noutățile | |
| genitiv-dativ | singular | noutăți | noutății |
| plural | noutăți | noutăților | |