NOTOCÓRD s.n. (Biol.) Formație primitivă a coloanei vertebrale. [Var. notocordă s.f. / < fr. notochorde, cf. gr. noton – spate, chorde – coardă]. substantiv neutrunotocord
NOTOCÓRD s. n. formație anatomică primitivă în regiunea dorsală a embrionului animalelor cordate, din care derivă scheletul vertebral; coardă dorsală. (< fr. notochorde) substantiv neutrunotocord
!notocórd/notocórdă s. n./s. f., pl. notocórde substantiv neutrunotocord
NOTOCÓRD, notocorde, s. n. Schelet axial primitiv al embrionului animalelor cordate, situat sub sistemul nervos central și deasupra tubului digestiv, din care derivă coloana vertebrală; coardă dorsală. [Var.: notocórdă s. f.] – Din fr. notochorde. substantiv neutrunotocord
NOTOCÓRDĂ s.f. v. notocord. substantiv neutrunotocordă
notocord substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | notocord | notocordul |
plural | notocorde | notocordele | |
genitiv-dativ | singular | notocord | notocordului |
plural | notocorde | notocordelor |