notar definitie

NOTÁR s. m. 1. (ant.; la romani) secretar; funcționar imperial care redacta actele juridice. 2. ecleziast sau laic atașat cancelariilor episcopale sau congregațiilor romane. 3. funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 4. secretar al primăriei în comunele rurale. (< fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar) substantiv masculinnotar

NOTÁR s.m. 1. Funcționar public învestit cu puterea de a autentifica acte juridice. 2. (În trecut) Secretar al primăriei în comunele rurale. [< germ. Notar, cf. fr. notaire]. substantiv masculinnotar

* notár m. (lat. notarius, care ĭa note, secretar). Funcționar public care primește și redactează contractele, testamentele și alte acte pe care le autentifică. Notar rural, secretar comunal rural. substantiv masculinnotar

notár s. m., pl. notári substantiv masculinnotar

notar m. funcționar public care primește și redactează acte de vânzare, contracte, testamente, etc. substantiv masculinnotar

NOTÁR, notari, s. m. 1. Funcționar public învestit cu atribuția de a autentifica acte juridice, de a legaliza semnături, de a elibera copii legalizate, certificate etc. 2. (În vechea organizare administrativa a României) Reprezentant al puterii centrale în comune, cu atribuții de șef al poliției și de secretar comunal. – Din fr. notaire, lat. notarius, germ. Notar. substantiv masculinnotar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinotar

notar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular notar notarul
plural notari notarii
genitiv-dativ singular notar notarului
plural notari notarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z