NOTÁBIL, -Ă adj. Demn de luat în considerație, important; remarcabil. // s.m.pl. personaje de seamă, importante. [Cf. fr. notable, lat. notabilis]. adjectivnotabil
NOTÁBIL, -Ă adj. demn de luat în considerație, important; remarcabil. ◊ (s. m. pl.) notabilitate (2). (< fr. notable, lat. notabilis) adjectivnotabil
* notábil, -ă adj. (lat. notábilis). Care merită să fie notat, însemnat, important: persoană, pagubă notabilă. S.m. Persoană notabilă, om însemnat. Munt. Un fel de stareț al mahalaleĭ. (El cunoștea toțĭ mahalagiiĭ și garanta de cinstea lor). Adv. În mod notabil. adjectivnotabil
notábil adj. m., pl. notábili; f. notábilă, pl. notábile adjectivnotabil
notabil a. ce merită a fi notat, considerabil: diferență notabilă. ║ m. cetățean fruntaș dintr’o țară sau dintr´un oraș. adjectivnotabil
NOTÁBIL, -Ă, notabili, -e, adj. Vrednic de a fi luat în seamă, de a fi reținut; remarcabil, însemnat, important. ◊ (Substantivat, m.) Notabilitate. – Din fr. notable, lat. notabilis. adjectivnotabil
notabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | notabil | notabilul | notabilă | notabila |
plural | notabili | notabilii | notabile | notabilele | |
genitiv-dativ | singular | notabil | notabilului | notabile | notabilei |
plural | notabili | notabililor | notabile | notabilelor |