noroĭós, -oásă adj. Munt. Plin de noroĭ, gloduros: drum noroĭos. adjectivnoroĭos
noroios a. plin de noroiu. adjectivnoroios
NOROIÓS, -OÁSĂ, noroioși, -oase, adj. Cu noroi1, plin de noroi1; mânjit cu noroi1, murdar de noroi1; noroit. [Pr.: -ro-ios] – Noroi1 + suf. -os. adjectivnoroios
noroios adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | noroios | noroiosul | noroioasă | noroioasa |
plural | noroioși | noroioșii | noroioase | noroioasele | |
genitiv-dativ | singular | noroios | noroiosului | noroioase | noroioasei |
plural | noroioși | noroioșilor | noroioase | noroioaselor |