norocit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimenorocit
- Vezi aici mai multe rimenorocit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuno
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucit
norocít, -ă adj. (vsl. noročitŭ). Vechĭ. Distins. Fericit. adjectivnorocit
norocit a. cu noroc, fericit. adjectivnorocit
NOROCÍT, -Ă, norociți, -te, adj. 1. (Înv.) Norocos (1). 2. (Înv.) Norocos (2). 3. (Pop.) Mulțumit, fericit. – V. noroci. adjectivnorocit
noroci, norocesc v. t. a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc verb tranzitivnoroci
norocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocésc, imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 să noroceáscă verb tranzitivnoroci
NOROCÍ, norocesc, vb. IV. Tranz. I. (Pop. și fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ◊ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...(Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc. verb tranzitivnoroci
norocésc v. tr. (d. norocit). Fac norocos: munca-l norocește pe om. verb tranzitivnorocesc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinorocit
| norocit adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | norocit | norocitul | norocită | norocita |
| plural | norociți | norociții | norocite | norocitele | |
| genitiv-dativ | singular | norocit | norocitului | norocite | norocitei |
| plural | norociți | norociților | norocite | norocitelor | |