norocește definitie
- Vezi aici mai multe sinonimenorocește
- Vezi aici mai multe rimenorocește
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuno
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunor
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cute
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuște
noroci, norocesc v. t. a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc verb tranzitivnoroci
norocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. norocésc, imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 să noroceáscă verb tranzitivnoroci
NOROCÍ, norocesc, vb. IV. Tranz. I. (Pop. și fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ◊ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...(Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc. verb tranzitivnoroci
norocésc v. tr. (d. norocit). Fac norocos: munca-l norocește pe om. verb tranzitivnorocesc