NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme]. substantiv neutrunormativism
NORMATIVÍSM s. n. 1. purism dogmatic, atitudine normativă sistematică. 2. curent în filozofia contemporană care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. (< fr. normativisme) substantiv neutrunormativism
normativism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | normativism | normativismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | normativism | normativismului |
plural | — | — |