normativ definitie

NORMATÍV, -Ă adj. Care are putere de normă. ♦ Care hotărăște, stabilește reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativnâi]. adjectivnormativ

NORMATÍV, -Ă I. adj. care are putere de normă. ◊ care hotărăște, stabilește reguli. II. s. n. ansamblu de date, prescripții cu caracter de normă. (< fr. normatif, rus. normativ) adjectivnormativ

normatív1 adj. m., pl. normatívi; f. normatívă, pl. normatíve adjectivnormativ

normatív2 s. n., pl. normatíve adjectivnormativ

NORMATÍV, -Ă, normativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care servește ca normă sau stabilește o normă, care are caracterul unei norme. 2. S. n. îndrumare, dispoziție (sau ansamblu de îndrumări) cu caracter de normă. – Din (1) fr. normatif, (2) rus. normativ. adjectivnormativ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinormativ

normativ  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular normativ normativul normati normativa
plural normativi normativii normative normativele
genitiv-dativ singular normativ normativului normative normativei
plural normativi normativilor normative normativelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z