noríe v. enorie. substantiv femininnorie
enoríe f. (ngr. enoria, parohie, d. vgr. en-órios, din ăuntru [!] hotarelor, d. óros, hotar. V. afurisesc). Parohie, circumscripțiunea unuĭ preut [!]. Locuitoriĭ uneĭ enoriĭ. – Vechĭ și norie (vsl. noriĭa). substantiv femininenorie
norie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | norie | noria |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | norii | noriei |
plural | — | — |