NOMOTÉT s.m. Membru al uneia dintre comisiile însărcinate cu revizuirea constituției și cu modificarea legilor în vechea Atenă. [< fr. nomothète, gr. nomotheta < nomos – lege, tithemi – a așeza]. substantiv masculinnomotet
NOMOTÉT s. m. (în Atena antică) membru al unei comisii însărcinate cu revizuirea constituției, a legilor etc. (< fr. nomothète) substantiv masculinnomotet
nomotet substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nomotet | nomotetul |
plural | nomoteți | nomoteții | |
genitiv-dativ | singular | nomotet | nomotetului |
plural | nomoteți | nomoteților |