nomenclator definitie

credit rapid online ifn

NOMENCLATÓR s.n. 1. Listă care conține nomenclatura unui domeniu al științei, al tehnicii etc. 2. Listă de materiale, de utilaje etc. organizată după anumite criterii. [Cf. fr. nomenclateur]. substantiv neutrunomenclator

NOMENCLATÓR s. n. carte, broșură, listă care conține nomenclatura unui domeniu. (< fr. nomenclateur, lat. nomenclator) substantiv neutrunomenclator

credit rapid online ifn

* nomenclatór m. (lat. nomenclator, d. nomen, nume, și * calare, clamare, a striga). Rob care la Romanĭ îĭ întovărășea pe ceĭ ce solicitaŭ funțiunile marĭ și cărora le spuneaŭ numele cetățenilor și pe care aveaŭ interes să-ĭ salute. Care se ocupă de nomenclatura uneĭ științe, uneĭ arte. substantiv neutrunomenclator

nomenclatór s. n., pl. nomenclatoáre substantiv neutrunomenclator

NOMENCLATÓR, nomenclatoare, s. n. Listă, broșură, carte care cuprinde nomenclatura (1) dintr-un anumit domeniu al științei, al tehnicii etc. sau enumerarea sortimentelor produselor ori a grupurilor de produse, clasificate după un anumit criteriu. – Din fr. nomenclateur, lat. nomenclator. substantiv neutrunomenclator

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinomenclator

nomenclator  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nomenclator nomenclatorul
plural nomenclatoare nomenclatoarele
genitiv-dativ singular nomenclator nomenclatorului
plural nomenclatoare nomenclatoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z