nome definitie

NOME- v. nomo-. invariabilnome

NÓMĂ1 s.f. Cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. [< fr. noma, cf. gr. nomein – a roade]. substantiv femininnomă

NÓMĂ2 s.f. 1. (Ist.) Diviziune administrativă în vechiul Egipt și în Grecia. 2. V. nom. [< fr. nome, fr. nomos]. substantiv femininnomă

NÓMĂ2 s. f. diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia actuală. (< fr. nome, gr. nomos) substantiv femininnomă

NÓMĂ1 s. f. cangrenă a unei mucoase, din care se scurge un lichid cu miros neplăcut. (< fr. noma) substantiv femininnomă

nómă s. f., g.-d. art. nómei; pl. nóme substantiv femininnomă

NÓMĂ1, nome, s. f. (Med.) Stomatită cangrenoasă, specifică copiilor subalimentați și oamenilor slăbiți. – Din fr. noma. substantiv femininnomă

NÓMĂ2, nome, s. f. Diviziune administrativă în Egiptul antic și în Grecia contemporană. – Din fr. nome. substantiv femininnomă

NOM1 s. n. (ant.) cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de chitară sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. (< fr. nome, gr. nomos) substantiv neutrunom

-NÓM2 elem. „parte, diviziune”, „termen”. (< fr. -nome, cf. gr. nome) substantiv neutrunom

-NOM3 elem. nomo1-. substantiv neutrunom

NOM s.n. (Ant.) Cântec religios al vechilor greci pentru solist, acompaniat de citeră sau de fluier, adresat unui zeu și alcătuit dintr-o invocație, o povestire mistică din viața acestuia și o rugăciune. [Var. nomă s.f. / < fr. nome, gr. nomos – lege]. substantiv neutrunom

–NOM Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care dirijează”, „diriguitor”, „conducător”. [< fr. -nome, it. -nomo, cf. gr. nomos]. substantiv neutrunom

* nom n., pl. urĭ, ca tomurĭ, rare (vgr. nómos). Provincie în vechĭu Egipt. substantiv neutrunom

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinome

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z