NOMÁD, -Ă adj. (adesea s.) Lipsit de o așezare stabilă, nestatornic, rătăcitor. [Cf. fr., it. nomade, lat., gr. nomas]. adjectiv nomad
NOMÁD, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, populație) care nu are o așezare stabilă, permanentă; rătăcitor. II. adj. 1. caracteristic nomazilor. 2. (despre animale) care schimbă climatul în funcție de sezon. (< fr., it. nomade, lat. nomas, -dis, gr. nomados, care rătăcește) adjectiv nomad
* nomád, -ă adj. și s. (vgr. nómas, -ádos, păstor, nomad, d. némo, pasc; it. nómade). Care rătăcește, care n’are locuĭnță fixă: Țiganĭ nomazĭ. adjectiv nomad
nomád adj. m., s. m., pl. nomázi; adj. f., s. f. nomádă, pl. nomáde adjectiv nomad
nomad a. și m. care n’are o locuință statornică: trib nomad. adjectiv nomad
NOMÁD, -Ă, nomazi, -de, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, colectivitate) care nu are așezare statornică într-un loc, care se mută dintr-un loc în altul, care rătăcește. 2. Adj. Caracteristic nomadismului. Viață nomadă. – Din fr. nomade. adjectiv nomad
| nomad adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | nomad | nomadul | nomadă | nomada |
| plural | nomazi | nomazii | nomade | nomadele | |
| genitiv-dativ | singular | nomad | nomadului | nomade | nomadei |
| plural | nomazi | nomazilor | nomade | nomadelor | |