nodurár s. n., pl. noduráre substantiv neutrunodurar
NODURÁR, nodurare, s. n. Parte a războiului de țesut alcătuită dintr-un fuscel gros legat de fusul sau sulul dindărăt și de care se prind capetele urzelii când se învelește pânza. – Nod + suf. -urar. substantiv neutrunodurar
nodurar substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nodurar | nodurarul |
plural | nodurare | nodurarele | |
genitiv-dativ | singular | nodurar | nodurarului |
plural | nodurare | nodurarelor |