noatin definitie

noátin (noátină), adj. – (Oaie) de peste un an. – Var. noaten. Mr. noaten, megl. noatin, istr. notir. Lat. annōtĭnus (Pușcariu 1186; Candrea-Dens., 59; REW 485), cf. lat. annōtῑnus › fr. antenois (G. Paris, Rom., XXI, 597). Din rom. provine mag. nótin. substantiv masculin și femininnoatin

noáten (vest) și -in (est,) -ă (oa dift.) s. (lat. annótinus, -na, de un an, d. annus, an. Cp. cu cîrlan, godac, vătuĭ). Vest și nord. Mĭel, mioară de un an. Sud. Mînz, mînză de un an. – Dim. notior, -oară. V. strîjnic, dănac. substantiv masculin și femininnoaten

NOÁTIN, -Ă s. m. și f. v. noaten. substantiv masculin și femininnoatin