noaten definitie

noáten (vest) și -in (est,) (oa dift.) s. (lat. annótinus, -na, de un an, d. annus, an. Cp. cu cîrlan, godac, vătuĭ). Vest și nord. Mĭel, mioară de un an. Sud. Mînz, mînză de un an. – Dim. notior, -oară. V. strîjnic, dănac. substantiv masculin și femininnoaten

noatén, (noatin), s.m. și f. – 1. Miel sau mioară până în vârsta de doi ani (D. Pop 1970): „Noatinaș frumos cornut, / Floriceaua să o ciunt” (D. Pop 1970: 150). 2. Strung folosit de tâmplari (Felecan 1983). – Lat. annotinus „de anul trecut” > rom. noatin „miel” (Graur 1980); Din rom. provine magh. nótin (DER). substantiv masculin și femininnoaten

noáten (pop.) s. m., pl. noáteni substantiv masculin și femininnoaten

noaten m. 1. miel sau mânz de doi ani; 2. lână neagră de miel sau mioare (CR.). [Lat. ANNOTINUS]. substantiv masculin și femininnoaten

NOÁTEN, -Ă, noateni, -e, s. m. și f. I. (Pop.) Miel sau mioară de la înțărcare până la doi ani. ◊ (Adjectival) Miel noaten. 2. (Reg.) Mânz a cărui limită de vârstă variază de la șase luni până la doi sau trei ani. 3. (Reg.) Lână (neagră) de miel sau de mioară tunsă în al doilea an. [Var.: noátin, -ă s. m. și f.] – Lat. annotinus, -a, -um „în vârstă de un an”. substantiv masculin și femininnoaten

noátenă (pop.) s. f., g.-d. art. noátenei; pl. noátene substantiv masculin și femininnoatenă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinoaten

noaten  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular noaten noatenul noatenă noatena
plural noateni noatenii noatene noatenele
genitiv-dativ singular noaten noatenului noatene noatenei
plural noateni noatenilor noatene noatenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z