noapte definitie

!viólă-de-noápte (plantă) (vi-o-) s. f., g.-d. art. viólei-de-noápte; pl. vióle-de-noápte substantiv femininviolă

noápte (nópți), s. f. – Opusul zilei. – Mr. noapte, megl. noapti, istr. nopte. Lat. noctem (Pușcariu 1185; Candrea-Dens., 1233; REW 5973), cf. it. notte, prov. neuit, fr. nuit, sp. noche, port. noite. – Der. (î)nopta, vb. (a cădea noaptea, a petrece noaptea); (î)noptat, s. n. (înserare, cădere a nopții); noptatic (var. noptatec), adj. (nocturn, sumbru, obscur), cuvînt literar, fără circulație populară); nopticoasă, s. f. (varietate de violete, Hesperis matronalis); noptiță, s. f. (barba-împăratului, Mirabilis jalapa); noptos, adj. (nocturn, sumbru); nopturn, adj. (nocturn), creație artificială a lui Odobescu. – Der. neol. nocturn, adj., din fr. nocturne; noctambul, s. m., din fr. noctambule; noctambulism, s. n., din fr. noctambulisme; noptieră, s. f. (măsuță de noapte), cu suf. fr. -ière, ca pudrieră. substantiv femininnoapte

noápte s. f., g.-d. art. nópții; pl. nopți substantiv femininnoapte

noápte f., pl. nopțĭ (lat. nox, nǒctis, vgr. nyx, nyktós, scr. nakti-s, germ. nacht, engl. night, vsl. noštĭ; it. notte, pv. nueit, fr. nuit, sp. noche, pg. noite). Timpu dintre apusu și răsăritul soareluĭ, timpu cît e întuneric din cauză că soarele e supt orizont: în regiunile polare noaptea durează mai multe lunĭ. Fig. Întuneric, ignoranță: noaptea din capu luĭ. Noaptea (saŭ negura) timpurilor, timpurile cel maĭ depărtate ale istoriiĭ. Noapte albă, noapte în care nu dormĭ. Noapte mare, noapte în care aĭ serviciŭ care cuprinde și cîteva ore din zi. A face noaptea zi, a petrece, a nu dormi noaptea. Noaptea eternă, noaptea mormîntuluĭ, moartea. Focurile nopțiĭ, luna și stelele. Zi și noapte, a veghea zi și noapte. De cu noapte, din timpu nopțiĭ: a te scula de cu noapte. A te scula cu noaptea'n cap (Iron.), a te scula prea de dimineață, prea de cu noapte, în ainte de răsăritu soareluĭ. Peste noapte, în timpu nopțiĭ. Astă-noapte, noaptea precedentă. La noapte, noaptea care vine. Nopate bună! formulă de salutare la despărțire noaptea în ainte de culcare (adică: „îți doresc să petrecĭ o noapte bună”). substantiv femininnoapte

noapte f. 1. timpul ce trece dela un apus de soare până la un răsărit imediat; 2. fig. întuneric: revarsă liniște de veci pe noaptea mea de patimi EM.; 3. întunecime morală, neputință de a vedea sau afla; noaptea timpurilor, epoca cea mai depărtată dela care n´a rămas nicio tradițiune. [Lat. NOCTEM]. substantiv femininnoapte

NOÁPTE, nopți, s. f., adv. I. S. f. 1. Interval de timp cuprins între apusul Soarelui și răsăritul lui, când este întuneric. ◊ Loc. adj. De noapte = a) care lucrează, e de serviciu în timpul nopții; b) (despre păsări, insecte, animale etc.) care își desfășoară activitatea în timpul nopții și doarme ziua. ◊ Loc. adv. Azi- (sau astă-)noapte = noaptea trecută. La noapte = în timpul nopții următoare. Peste (sau pe) noapte = în timpul nopții. Noapte de noapte = în fiecare noapte; mereu. Zi(ua) și noapte(a) sau zi, noapte, zile, nopți, toată ziua (și) toată noaptea, din zori până-n noapte, nopți și zile etc. = tot timpul, neîntrerupt, continuu. Cu noaptea în cap = dis-de-dimi- neață, în zori. De (cu) noapte(a) = foarte devreme, dis-de-dimineață. ◊ Expr. Noapte bună! = urare făcută cuiva înainte de culcare. 2. Fig. Lipsă de lumină; întuneric, întunecime. In pivniță era noapte. ♦ Lipsă de cultură, de civilizație, stare de înapoiere. ◊ Expr. Prost ca noaptea = foarte prost. 3. Stare de tristețe, de suferință morală, de apăsare. II. Adv. (în forma noaptea sau nopțile) în (tot) timpul nopții (I 1); în fiecare noapte. – Lat. nox, noctis. substantiv femininnoapte

*azi-noápte adv. substantiv femininazinoapte

ieri-noápte adv. substantiv femininierinoapte

ástă-noápte (noaptea trecută) adv. substantiv femininastănoapte

mấine-noápte adv. substantiv femininmâinenoapte

mează-noápte f., gen. mează-nopțiĭ (mează din amează și noapte). Nord. – În vest mĭază-noapte. substantiv femininmeazănoapte

bou-de-noapte m. alt nume dat bufniței, ale cării strigăte aduc cu răgetul boului. substantiv femininboudenoapte

regina nopții s. f. (intl.) dubă a poliției folosită pentru transportul persoanelor reținute în timpul raziilor nocturne. substantiv femininreginanopții

!regína-nópții (plantă) s. f. art., g.-d. art. regínei-nópții substantiv femininregina-nopții

!mấndra-nópții (plantă) (reg.) s. f. art., g.-d. art. mấndrei-nópții substantiv femininmândra-nopții

pasăre de noapte expr. (eufem.) prostituată. substantiv femininpasăredenoapte

prost ca noaptea / de dă în gropi / făcut grămadă expr. (d. oameni) cretin, imbecil, tembel. substantiv femininprostcanoaptea

*póimâine-noápte adv. substantiv femininpoimâinenoapte

corb-de-noápte (pasăre) s. m., pl. corbi-de-noápte substantiv feminincorb-de-noapte

fluture de noapte expr. (eufem.) prostituată. substantiv femininfluturedenoapte

!stârc-de-noápte (pasăre) s. m., pl. stârci-de-noápte substantiv femininstârc-de-noapte

Mie și una de nopți (O) f. faimoasă colecțiune de povești orientale scrise arăbește în sec. XV; ea e cunoscută la noi sub numele de Halima. substantiv femininmieșiunadenopți

noapte de zarzavat expr. (prst.) noapte cu câștiguri slabe / fără clienți. substantiv femininnoaptedezarzavat

aláltăieri-noápte (-ieri-) adv. substantiv femininalaltăierinoapte

a petrece o noapte albă expr. a nu dormi, a sta treaz toată noaptea. substantiv femininapetreceonoaptealbă

a se scula cu noaptea în cap expr. a se scula dimineața foarte devreme / în zori. substantiv femininasesculacunoapteaîncap