NITRÁ vb. I. tr. (Chim.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. [< fr. nitrer]. verb tranzitivnitra
NITRÁ vb. tr. a produce o nitrare. (< fr. nitrer) verb tranzitivnitra
nitrá (a ~) (ni-tra) vb., ind. prez. 3 nitreáză verb tranzitivnitra
NITRÁ, nitrez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A introduce o grupare alcătuită din azot și oxigen în molecula unei substanțe organice. – Din fr. nitrer. verb tranzitivnitra
nitra verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)nitra | nitrare | nitrat | nitrând | singular | plural | ||
nitrând | nitrați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | nitrez | (să)nitrez | nitram | nitrai | nitrasem | |
a II-a (tu) | nitrezi | (să)nitrezi | nitrai | nitrași | nitraseși | ||
a III-a (el, ea) | nitrează | (să)nitrai | nitra | nitră | nitrase | ||
plural | I (noi) | nitrăm | (să)nitrăm | nitram | nitrarăm | nitraserăm | |
a II-a (voi) | nitrați | (să)nitrați | nitrați | nitrarăți | nitraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | nitrează | (să)nitreze | nitrau | nitrară | nitraseră |