nisipít (rar) adj. m., pl. nisipíți; f. nisipítă, pl. nisipíte adjectivnisipit
NISIPÍT, -Ă, nisipiți, -te, adj. (Rar) Nisipos. [Var.: (reg.) năsipít, -ă adj.] – Din nisip. adjectivnisipit
NISIPÍ, nisipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Rar) A acoperi, a astupa cu nisip. 2. Refl. A se preface în nisip; a se măcina, a se pulveriza. [Var.: (reg.) năsipí vb. IV] – Din nisip. verb tranzitivnisipi
înisipéz v. tr. (d. nisip). Bag în nisip (o corabie). – Și înisipesc saŭ nis-. V. înomolesc, troĭenesc. verb tranzitivînisipez
nisipésc v. tr. (d. nisip). Prefac în nisip. Acoper cu nisip orĭ bag în nisip o corabie (V. înisipez). Est. Bătăturesc pămîntu în prejuru uneĭ case. V. înomolesc. verb tranzitivnisipesc
nisipit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nisipit | nisipitul | nisipită | nisipita |
plural | nisipiți | nisipiții | nisipite | nisipitele | |
genitiv-dativ | singular | nisipit | nisipitului | nisipite | nisipitei |
plural | nisipiți | nisipiților | nisipite | nisipitelor |