nemetéț n., pl. e (d. nemete, adică ceĭa ce s’a pus deasupra). Est. Vechĭ. Văl. – Azĭ rar și nimi- și nimitéz. substantiv neutrunemeteț
nimitéz (reg.) s. n., pl. nimitézuri substantiv neutrunimitez
NIMITÉZ, nimitezuri, s. n. (Reg.) Țesătură de iână sau de mătase subțire ca un văl, cu care femeile își acoperă capul. – Cf. rus. nametka. substantiv neutrunimitez
nimitez substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nimitez | nimitezul |
plural | nimitezuri | nimitezurile | |
genitiv-dativ | singular | nimitez | nimitezului |
plural | nimitezuri | nimitezurilor |