nimicíe (înv.) s. f., art. nimicía, g.-d. nimicíi, art. nimicíei substantiv femininnimicie
nimicie f. neant: reduși la nimicie AL. substantiv femininnimicie
NIMICÍE s. f. (Înv.) Nimicnicie (2). – Nimic + suf. -ie. substantiv femininnimicie
nimicie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nimicie | nimicia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | nimicii | nimiciei |
plural | — | — |