NÍMFĂ s.f. 1. Divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munților etc. la greci. 2. (Fig.) Fată tânără foarte frumoasă. 3. Formă intermediară în metamorfoza unor insecte între forma de larvă și forma adultă; pupă2. 4. Înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale. [Cf. lat. nympha, gr., fr. nymphe]. substantiv femininnimfă
NÍMFĂ s. f. 1. (mit.) divinitate feminină a apelor, a izvoarelor, a munților etc. ◊ (fig.) fată (femeie) tânără și grațioasă. 2. stadiu intermediar în metamorfoza unor insecte, între larvă și adult; pupă2. 3. înveliș membranos al mucoasei vulvo-vaginale. (< lat. nympha, gr., fr. nymphe) substantiv femininnimfă
* nímfă V. ninfă. substantiv femininnimfă
* nínfă f., pl. e (vgr. nýmphe, mireasă). În mitologia greacă, zînă, zeiță de rang maĭ de jos care locuĭa în mărĭ izvoare, rîurĭ, arborĭ, pădurĭ și munțĭ și care se numeaŭ, după aceste locurĭ, nereide, naĭade, driade, hamadriade și oreade. Fig. Fată frumoasă. Zool. Insect care a ĭeșit din starea de larvă, dar nu s’a dezvoltat încă perfect. substantiv femininninfă
nímfă s. f., g.-d. art. nímfei; pl. nímfe substantiv femininnimfă
nimfă f. 1. Mit. zină care locuia în păduri, izvoare, munți; 2. fată frumoasă; 3. insectă în stare intermediară între larvă și insectă perfectă. substantiv femininnimfă
NÍMFĂ, nimfe, s. f. 1. (În mitologia greacă) Fiecare dintre divinitățile apelor, ale pădurilor, ale crângurilor și ale munților, considerate fiice ale lui Zeus. ♦ Fig. Fată tânără și frumoasă, plină de grație. 2. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte; pupă. – Din fr. nymphe, lat. nympha. substantiv femininnimfă
Nimfe = Nymphae. temporarnimfe