nimerit definitie

nemerít, -ă adj. Atins, lovit: nemerit de glonț. Fig. Potrivit, la timp și la loc: propunere nemerită. Adv. A vorbi nemerit. – În est și ni-. adjectivnemerit

nemerit a. 1. atins, lovit: nemerit de glonț; 2. fig. potrivit: alegere nemerită. adjectivnemerit

NIMERÍT, -Ă, nimeriți, -te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situației, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reușit, izbutit. [Var.: (reg.) nemerít, -ă adj.] – V. nimeri. adjectivnimerit

nimerì v. V. nemerì. verb tranzitivnimerì

nimerí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimerésc, imperf. 3 sg. nimereá; conj. prez. 3 nimereáscă verb tranzitivnimeri

nemerì v. 1. a ajunge la timp: a nemerit în oraș pe înserate; 2. a afla, a găsi: ai nemerit casa; 3. a atinge ținta: a nemeri cu pușca; 4. fig. a ghici: n’ai nemerit; 5. a se potrivi: nu se nemerește; 6. a se întâmpla: se nemerise tata în casă. [Slovean NAMERITI SE, a ajunge, a întâlni]. verb tranzitivnemerì

NIMERÍ, nimeresc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge pe cineva sau ceva cu un obiect aruncat, cu un proiectil etc. ◊ A lovi în țintă. 2. Intranz. A sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un anumit loc, intr-un moment anume etc. ◊ Refl. A se afla prezent undeva (din întâmplare). 3. Tranz. A găsi pe cineva sau ceva (din întâmplare sau alegând între mai multe posibilități). 4. Intranz. A găsi calea potrivită pentru o anumită situație sau împrejurare; a izbuti să realizeze scopul propus. ♦ A ghici. 5. Refl. A se întâmpla ca ceva sau cineva să fie într-un anumit fel; a se potrivi, a se brodi; p. gener. a surveni, a se întâmpla (incidental). ◊ Loc. adv. Pe nimerite = la nimereală, la întâmplare; pe dibuite. [Var.: (reg.) nemerí vb. IV] – Din bg. nameria. verb tranzitivnimeri

a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard expr. a face o gafă. verb tranzitivaonimeri

nemerésc v. tr. (vsl. na-mĭeriti, a măsura, d. mĭera, măsură; sîrb. nameriti se na, a întîlni, a nemeri; bg. namiram, găsesc. V. dumeresc, smeresc, smerin). Lovesc unde am ochit: l-a nimerit c’o peatră în picĭor, cu pușca. Găsesc ceva stabil: a nemeri drumu. Fig. Ghicesc, brodesc: l-aĭ nemerit (saŭ intr. aĭ nemerit) bine cînd ĭ-aĭ zis <hoț>. V. intr. Ajung din întîmplare: am nemerit acasă, an nemerit la el. V. refl. Mă potrivesc: nu se nemerește ce zicĭ tu cu ce zice el. Mă întîmplu, mă brobodesc: se nemerise să fie și el acolo (V. zgodesc). – În vest și îne- saŭ înne-, în est și nim-. verb tranzitivnemeresc

nimerésc V. nemeresc. verb tranzitivnimeresc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinimerit

nimerit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nimerit nimeritul nimeri nimerita
plural nimeriți nimeriții nimerite nimeritele
genitiv-dativ singular nimerit nimeritului nimerite nimeritei
plural nimeriți nimeriților nimerite nimeritelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z