nimb definitie

NIMB s.n. 1. Parte luminoasă (în formă de cerc sau de triunghi) desenată de pictori în jurul capului unor persoane (mai ales al sfinților de pe pereții bisericilor); aureolă. 2. (Fig.) nor (de praf). 3. (Fig.) Prestigiu, măreție, glorie, slavă. [< fr. nimbe, cf. lat. nimbus – nor]. substantiv neutrunimb

NIMB s. n. 1. cerc luminos desenat de pictori în jurul capului unor personaje (sfinți); aureolă. ◊ cerc, zonă luminoasă. 2. nor (de praf). 3. (fig.) prestigiu, măreție, splendoare, slavă. (< fr. nimbe, lat. nimbus) substantiv neutrunimb

* nimb n., pl. urĭ (lat. nimbus, rudă cu nébula, negură). Cerc luminos cu care pictoriĭ înconjoară capu sfinților, aureolă, țîrcălam. Fig. Prestigiŭ, strălucire: nimbu onestitățiĭ. substantiv neutrunimb

nimb s. n., pl. nímburi substantiv neutrunimb

nimb n. 1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capul sfinților; 2. fig. aureolă: reia-mi al nemuririi nimb EM. purta un nimb de stele pe păru-i unduios AL. substantiv neutrunimb

NIMB, nimburi, s. n. 1. Disc (luminos) cu care sunt înconjurate, în pictura bisericească, capetele sfinților și, în general, în artele plastice capetele unor personaje importante; aureolă; p. gener. cerc luminos; zonă luminoasă, strălucitoare. 2. Fig. (Aspect, semn, manifestare care marchează) prestigiu, măreție, glorie, slavă. – Din fr. nimbe. substantiv neutrunimb

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinimb

nimb  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nimb nimbul
plural nimburi nimburile
genitiv-dativ singular nimb nimbului
plural nimburi nimburilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z