nițel definitie

nițél (nițícă), adj. – Puțin, în cantitate mică. Origine îndoielnică. Circulă numai în Munt. și, parțial, în Trans. F. nițică (normal ne-am fi aștepta la *nițea) indică un dim. Trebuie să se pornească de la nitic(à), fiindcă acest cuvînt corespunde unor formații expresive comune teritoriului romanic: sp. chico „mic” (v. Corominas, ed. a 2-a, 1980, p. 351). Cf. ciccum „nimic” în Plaut; nec ciccum „nihil” într-o glosă placidiană; Lazio na ci(ca)de „puțin”; it. cica „nimc”; logud. ticcu „puțin” (unde t- echivalează cu z sard. it.); calabr. zica „picătură”, nazica „puțin”; Cilento tsiku „mic”. Celelalte explicații sînt insuficiente: de la nișchițel (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, Principii, 37; Scriban; cf. împotrivă Pușcariu 1175; din alb. në cikë „puțin” (Densusianu, Rom., XXIII, 79); din puținel › *ținel, cu metateză (Tiktin). adjectiv nițel

nițel adv. puțin. [Origină necunoscută]. adjectiv nițel

nițel, -ică I. adj. care reprezintă o parte redusă din total; de proporții reduse; puțin II. adv. în mică măsură; întrucâtva, numai puțin timp adjectiv nițel

nițél, -ícă adj. pl. eĭ, ele (d. vrom. nișchițel, dim. d. nișchit, neșchit. V. neșchit). Vest. Fam. Puțin: nițeĭ banĭ, nițică apă, nițele parale. Adv. A stat nițel, a băut nițel. adjectiv nițel

nițél (fam.) adj. m., pl. nițéi; f. nițícă, pl. nițéle adjectiv nițel

NIȚÉL, -ÍCĂ, niței, -ele, adj. (Fam.) Care reprezintă o parte redusă (din total); de proporții reduse; puțin. ♦ (Adverbial) în mică măsură sau într-o oarecare măsură; întrucâtva; numai puțin timp. ◊ Expr. Nițel câte nițel = încetul cu încetul, puțin câte puțin, treptat. – Et. nec. adjectiv nițel