neînspăimântare f. curaj neclintit în primejdie: cu o minunată neînspăimântare BOL. substantiv femininneînspăimântare
neînspăimântare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neînspăimântare | neînspăimântarea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | neînspăimântări | neînspăimântării |
plural | — | — |