NEVOLATÍL adj. v. TONOMETRIE (1). Capitol al chimiei fizice care studiază presiunea de vapori a soluțiilor nevolatile, în scopul determinării greutății moleculare a substanțelor dizolvate. [DEX '98] adjectivnevolatil
nevolatil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nevolatil | nevolatilul | nevolatilă | nevolatila |
plural | nevolatili | nevolatilii | nevolatile | nevolatilele | |
genitiv-dativ | singular | nevolatil | nevolatilului | nevolatile | nevolatilei |
plural | nevolatili | nevolatililor | nevolatile | nevolatilelor |