nevoit definitie

*nevoít (obligat) adj. m., pl. nevoíți; f. nevoítă, pl. nevoíte adjectiv nevoit

NEVOÍT, -Ă, nevoiți, -te, adj. Care este silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; obligat, dator. – V. nevoi. adjectiv nevoit

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă verb tranzitiv nevoi

nevoì v. a căuta cu anevoie, a se opinti: se nevoiesc în deșert OD. verb tranzitiv nevoì

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie. verb tranzitiv nevoi

nevoĭésc v. tr. (d. nevoĭe; bg. nevolĭy). Silesc, constrîng: l-a nevoit să plece. V. refl. Mă silesc, mă opintesc: mult m’am nevoit să ridic peatra ! verb tranzitiv nevoĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului nevoit

nevoit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nevoit nevoitul nevoi nevoita
plural nevoiți nevoiții nevoite nevoitele
genitiv-dativ singular nevoit nevoitului nevoite nevoitei
plural nevoiți nevoiților nevoite nevoitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z