neutral definitie

NEUTRÁL, -Ă adj. (Rar) Neutru. [Cf. fr. neutral, engl. neutral]. adjectivneutral

NEUTRÁL, -Ă adj. neutru. (< lat. neutralis, it. neutrale, fr. neutral) adjectivneutral

* neutrál, -ă adj. (lat. neutralis). Neutru, care nu se amestecă pintre alțiĭ care-s rivalĭ: a rămînea neutral, Elveția e un stat neutral. Subst. Supus unuĭ stat neutral. Adv. Din punct de vedere neutral: a vorbi neutral. adjectivneutral

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále adjectivneutral

neutral care se ține de o parte în timp de răsboiu. adjectivneutral

NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutra (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutra (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale. adjectivneutral