neumblát, -ă adj. Nestrăbătut, necălcat, pe unde n’au umblat oameniĭ: codri neumblațĭ. Care n’a umblat mult, fără experiență: om neumblat. adjectivneumblat
neumblat a. 1. pe unde nu s’a umblat: drumuri neumblate; 2. fig. inexperimentat: om neumblat. adjectivneumblat
NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin sau deloc; neexperimentat. [Pr.: ne-um-] – Pref. ne- + umblat. adjectivneumblat
neumblat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neumblat | neumblatul | neumblată | neumblata |
plural | neumblați | neumblații | neumblate | neumblatele | |
genitiv-dativ | singular | neumblat | neumblatului | neumblate | neumblatei |
plural | neumblați | neumblaților | neumblate | neumblatelor |