!nestricát (nes-tri-/ne-stri-) adj. m., pl. nestricáți; f. nestricátă, pl. nestricáte adjectiv nestricat
NESTRICÁT, -Ă, nestricați, -te, adj. (Pop.) întreg, intact; nevătămat. ♦ Neatins de vicii. – Pref. ne- + stricat. adjectiv nestricat
nestricat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nestricat | nestricatul | nestricată | nestricata |
plural | nestricați | nestricații | nestricate | nestricatele | |
genitiv-dativ | singular | nestricat | nestricatului | nestricate | nestricatei |
plural | nestricați | nestricaților | nestricate | nestricatelor |