!nestrămutát (nes-tră-/ne-stră-) adj. m., pl. nestrămutáți; f. nestrămutátă, pl. nestrămutáte adjectiv nestrămutat
nestrămutat a. nesupus schimbărilor. ║ adv. ce nu se poate schimba. adjectiv nestrămutat
NESTRĂMUTÁT, -Ă, nestrămutați, -te, adj. 1. Care nu se mută sau nu poate fi mutat din loc, care rămâne nemișcat, fix, stabil; p. ext. trainic, durabil. 2. Fig. (Despre oameni și acțiunile1 lor, despre întâmplări etc.) Care nu poate fi clintit, schimbat; statornic, ferm, hotărât. – Pref. ne- + strămutat. adjectiv nestrămutat
nestrămutat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nestrămutat | nestrămutatul | nestrămutată | nestrămutata |
plural | nestrămutați | nestrămutații | nestrămutate | nestrămutatele | |
genitiv-dativ | singular | nestrămutat | nestrămutatului | nestrămutate | nestrămutatei |
plural | nestrămutați | nestrămutaților | nestrămutate | nestrămutatelor |