nesocotít, -ă adj. Nechibzuit, lipsit de socoteală: om, fapt nesocotit. adjectivnesocotit
nesocotit a. nechibzuit. adjectivnesocotit
NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit. adjectivnesocotit
nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă verb tranzitivnesocoti
nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile. verb tranzitivnesocotì
NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti. verb tranzitivnesocoti
nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu. verb tranzitivnesocotesc
nesocotit adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nesocotit | nesocotitul | nesocotită | nesocotita |
plural | nesocotiți | nesocotiții | nesocotite | nesocotitele | |
genitiv-dativ | singular | nesocotit | nesocotitului | nesocotite | nesocotitei |
plural | nesocotiți | nesocotiților | nesocotite | nesocotitelor |