nesocotit definitie

nesocotít, -ă adj. Nechibzuit, lipsit de socoteală: om, fapt nesocotit. adjectivnesocotit

nesocotit a. nechibzuit. adjectivnesocotit

NESOCOTÍT, -Ă, nesocotiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecată, de socotință, de chibzuință în acțiuni; nechibzuit, nesăbuit; p. ext. ușuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care dovedește nesocotință; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat în seamă; ignorat, desconsiderat. – Pref. ne- + socotit. adjectivnesocotit

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă verb tranzitivnesocoti

nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile. verb tranzitivnesocotì

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti. verb tranzitivnesocoti

nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu. verb tranzitivnesocotesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinesocotit

nesocotit adjectiv		masculin		feminin
nesocotit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	nesocotit	nesocotitul	nesocotită	nesocotita
nominativ-acuzativ	plural	nesocotiți	nesocotiții	nesocotite	nesocotitele
genitiv-dativ	singular	nesocotit	nesocotitului	nesocotite	nesocotitei
genitiv-dativ	plural	nesocotiți	nesocotiților	nesocotite	nesocotitelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z