nervură definitie

NERVÚRĂ s.f. 1. Fiecare dintre vinișoarele de pe suprafața unei frunze prin care circulă seva. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care împart aripa unei insecte în mai multe părți, formând o rețea. ♦ Bară metalică sau de lemn care face parte din scheletul unei aripi de avion. 3. Ieșitură pe suprafața unei piese, care îi mărește rezistența. ♦ Grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului. 4. Mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 5. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte. [Pl. -ri, -re. / < fr. nervure]. substantiv feminin nervură

* nervúră f., pl. ĭ (fr. nervure, vfr. nervelire, d. lat. *nervatura). Bot. Vinele uneĭ frunze (v. frunză). Zool. Vinele uneĭ aripĭ de insect. Arh. Ornamente în formă de vine în relief. substantiv feminin nervură

nervúră s. f., g.-d. art. nervúrii; pl. nervúri substantiv feminin nervură

NERVÚRĂ, nervuri, s. f. 1. Fiecare dintre fasciculele conducătoare liberiene lemnoase care străbat limbul frunzelor și prin care circulă seva. ♦ P. anal. (Rar) Fiecare dintre ramificațiile cele mai subțiri ale rădăcinii unui copac. 2. Fiecare dintre fibrele cornoase, ramificate în formă de rețea, care străbat membrana aripii unor insecte. 3. (La pl.) Rețea de dungi de altă culoare decât fondul, care dau un aspect marmorat unei suprafețe; (și la sg.) fiecare dintre dungile care formează această rețea. 4. Proeminență pe suprafața interioară sau exterioară a unei piese, a unui organ de mașină etc., care servește la ghidarea, la mărirea rezistenței sau a rigidității piesei, la mărirea suprafeței de schimb de căldură etc. 5. (Arhit.) Fiecare dintre mulurile care formează osatura unei bolți (gotice sau romanice); mulură care conturează și decorează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 6. Grindă de beton armat turnată odată cu planșeul și servind la întărirea acestuia. 7. Element transversal (din duraluminiu sau din oțel) al aripii de avion, care, împreună cu lonjeronul, asigură rigiditatea acesteia. 8. (De obicei la pl.) Cută foarte îngustă, cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte; cerculeț. – Din fr. nervure. substantiv feminin nervură

NERVÚRĂ s. f. 1. fascicul libero-lemnos de pe suprafața frunzelor, prin care circulă seva. 2. fiecare dintre fibrele cornoase și ramificate care străbat aripa unor insecte. ◊ bară metalică sau de lemn din scheletul unei aripi de avion. 3. proeminență pe suprafața unei piese, a unui organ de mașină, care îi mărește rezistența. ◊ grindă de beton armat care se toarnă împreună cu placa planșeului. 4. mulură decorativă care conturează muchiile unei bolți, marginile unei nișe etc. 5. (pl.) cută foarte îngustă cusută ca garnitură pe un obiect de îmbrăcăminte. (< fr. nervure) substantiv feminin nervură

nervură f. 1. dungile din dosul unei cărți de legat; 2. Arh. ciubuc în relief; 3. Bot. firișoare răsărite pe suprafața frunzelor. substantiv feminin nervură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului nervură

nervură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nervu nervura
plural nervuri nervurele
genitiv-dativ singular nervure nervurei
plural nervure nervurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z