*iregulár, -ă adj. (mlat. irregularis). Care nu e regular, nu e simetric: poligon iregular, trăsăturĭ iregulare. Fără regulă, fără ordine, dezordonat: om iregular, vĭață iregulară. Gram. A căruĭ declinare saŭ conjugare se depărtează de regula generală: substantiv, verb iregular. Med. Puls iregular, ale căruĭ bătăĭ nu-s uniforme. Trupe iregulare, adunate și organizate în grabă ca să vie în ajutor armateĭ regulare. Adv. În mod iregular, fără regulă. – Ob., dar nu maĭ bine: neregulat. adjectiv iregular
neregulát adj. m., pl. nereguláți; f. neregulátă, pl. nereguláte adjectiv neregulat
neregulat a. care nu e regulat. adjectiv neregulat
NEREGULÁT, -Ă, neregulați, -te, adj. 1. Care constituie o abatere de la normă, de la forma obișnuită. ♦ Verb neregulat = verb care se abate de la flexiunea obișnuită, având forme proprii, specifice. ♦ (Despre terenuri, drumuri) Accidentat. 2. Care este lipsit de regularitate, de simetrie, de uniformitate, de omogenitate. ♦ (Despre armate, trupe) Care este format din ostași cu instrucție neomogenă, nesistematică, constituiți în unități ocazionale de luptă. ♦ (Despre climă, factori climatici etc.) Variabil, instabil. – Pref. ne- + regulat. adjectiv neregulat
neregulat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neregulat | neregulatul | neregulată | neregulata |
plural | neregulați | neregulații | neregulate | neregulatele | |
genitiv-dativ | singular | neregulat | neregulatului | neregulate | neregulatei |
plural | neregulați | neregulaților | neregulate | neregulatelor |