nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte adjectiv nepriceput
NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput. adjectiv nepriceput
nepriceput adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nepriceput | nepriceputul | nepricepută | nepriceputa |
plural | nepricepuți | nepricepuții | nepricepute | nepriceputele | |
genitiv-dativ | singular | nepriceput | nepriceputului | nepricepute | nepriceputei |
plural | nepricepuți | nepricepuților | nepricepute | nepriceputelor |