NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr. néo-positivisme]. substantiv neutruneopozitivism
NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. (< fr. néopositivisme) substantiv neutruneopozitivism
neopozitivísm (ne-o-) s. n. substantiv neutruneopozitivism
NEOPOZITIVISM s. n. Curent filosofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme. substantiv neutruneopozitivism
neopozitivism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neopozitivism | neopozitivismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | neopozitivism | neopozitivismului |
plural | — | — |