NEONOMENCLATÚRĂ s. f. (peior.) categorie privilegiată a vârfurilor politice apărută după 1989. (< neo- + nomenclatură) substantiv femininneonomenclatură
neonomenclatură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neonomenclatură | neonomenclatura |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | neonomenclaturi | neonomenclaturii |
plural | — | — |