NEOLINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la neolingvistică. [< it. neolinguistico]. adjectivneolingvistic
NEOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la neolingvistică. II. s. f. curent lingvistic care se întemeiază pe concepțiile idealiste ale romanistului german Vossler și pe ideile geografiei lingvistice. (< it. neolinguistico, /II/ neolinguistica) adjectivneolingvistic
NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica. adjectivneolingvistic
NEOLINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la neolingvistică. [< it. neolinguistico]. substantiv femininneolingvistic
NEOLINGVÍSTICĂ s.f. Curent lingvistic creat de lingviștii italieni Bertoni și Bartoli, ale căror teorii se întemeiază pe idei ale idealismului lui Vossler și ale geografiei lingvistice. [< it. neolinguistica]. substantiv femininneolingvistică
neolingvístică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvísticii substantiv femininneolingvistică
neolingvistică | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neolingvistică | neolingvistica |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | neolingvistici | neolingvisticii |
plural | — | — |