NEOLATÍN, -Ă adj. Care descinde din romani sau din limba latină; de origine latină. [Cf. fr. néo-latin]. adjectivneolatin
NEOLATÍN, -Ă adj. care are la bază limba latină; romanic; (despre popoare) de origine latină. (< fr. néo-latin) adjectivneolatin
neolatín (ne-o-) adj. m., pl. neolatíni; f. neolatínă, pl. neolatíne adjectivneolatin
neo-latin a. se zice de limbile moderne derivate din latinește: româna, italiana, franceza, spaniola, portugheza și reto-romana sunt limbi neo-latine. adjectivneolatin
NEOLATÍN, -Ă, neolatini, -e, adj. (Despre limbi) Care continuă limba latină; romanic; (despre popoare) care descinde din romani, de origine latină. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-latin. adjectivneolatin
neolatin adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neolatin | neolatinul | neolatină | neolatina |
plural | neolatini | neolatinii | neolatine | neolatinele | |
genitiv-dativ | singular | neolatin | neolatinului | neolatine | neolatinei |
plural | neolatini | neolatinilor | neolatine | neolatinelor |