* neocupát, -ă (oa 2 sil.) adj. Lipsit de ocupațiune: om neocupat. Care n’are stăpîn: loc neocupat. adjectivneocupat
neocupat a. 1. fără ocupațiune; 2. care nu e ocupat: loc neocupat. adjectivneocupat
NEOCUPÁT, -Ă, neocupați, -le, adj. 1. (Despre un teritoriu, oraș etc.) Care nu este cucerit de o armată străină, care nu este stăpânit de o putere străină. 2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Care nu este deținut temporar de cineva. ♦ (Despre posturi) Care nu este încă luat în primire, care nu este deținut de cineva. 3. (Despre persoane) Care nu este angajat într-o întreprindere, instituție. ♦ Care nu are mult de lucru, care nu are treburi multe; liber. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + ocupat (după fr. non-occupe). adjectivneocupat
neocupat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | neocupat | neocupatul | neocupată | neocupata |
plural | neocupați | neocupații | neocupate | neocupatele | |
genitiv-dativ | singular | neocupat | neocupatului | neocupate | neocupatei |
plural | neocupați | neocupaților | neocupate | neocupatelor |