NEOCÓRTEX s.n. (Anat.) Porțiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [< fr. néo-cortex, cf. gr. neos – nou, lat. cortex – scoarță]. substantiv neutruneocortex
NEOCÓRTEX s. n. formațiunea cea mai recentă a cortexului cerebral. (< fr. néo-cortex) substantiv neutruneocortex
!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri substantiv neutruneocortex
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care fîlogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex. substantiv neutruneocortex
neocortex substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | neocortex | neocortexul |
plural | neocortexuri | neocortexurile | |
genitiv-dativ | singular | neocortex | neocortexului |
plural | neocortexuri | neocortexurilor |