neocor definitie

NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros]. substantiv masculinneocor

NEOCÓR s. m. 1. păzitor al unui templu în Grecia antică. 2. cetate care avea sub oblăduirea sa un templu al unei divinități însemnate sau al cultului imperial. 3. preot administrator al unui sanctuar (la catolici). (< fr. néocore, gr. neokoros) substantiv masculinneocor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluineocor

neocor  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular neocor neocorul
plural neocori neocorii
genitiv-dativ singular neocor neocorului
plural neocori neocorilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z