nenorocire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimenenorocire
- Vezi aici mai multe rimenenorocire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cune
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunen
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
nenorocíre f. Nefericire. Întîmplare rea. Dezastru, catastrofă. substantiv femininnenorocire
nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri substantiv femininnenorocire
nenorocire f. 1. ursită rea: nenorocirea mă prigonește; 2. întâmplare rea: a suferi tot felul de nenorociri. substantiv femininnenorocire
NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. substantiv femininnenorocire
nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă verb tranzitivnenoroci
nenorocì v. a (se) face nenorocit. verb tranzitivnenorocì
NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc. verb tranzitivnenoroci
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinenorocire
| nenorocire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | nenorocire | nenorocirea |
| plural | nenorociri | nenorocirile | |
| genitiv-dativ | singular | nenorociri | nenorocirii |
| plural | nenorociri | nenorocirilor | |