nenorocire definitie

nenorocíre f. Nefericire. Întîmplare rea. Dezastru, catastrofă. substantiv femininnenorocire

nenorocíre s. f., g.-d. art. nenorocírii; pl. nenorocíri substantiv femininnenorocire

nenorocire f. 1. ursită rea: nenorocirea mă prigonește; 2. întâmplare rea: a suferi tot felul de nenorociri. substantiv femininnenorocire

NENOROCÍRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferință mare. 2. Întâmplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ◊ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor împrejurări regretabile; b) spre regretul cuiva, din păcate. – V. nenoroci. substantiv femininnenorocire

nenorocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nenorocésc, imperf. 3 sg. nenoroceá; conj. prez. 3 să nenoroceáscă verb tranzitivnenoroci

nenorocì v. a (se) face nenorocit. verb tranzitivnenorocì

NENOROCÍ, nenorocesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-și) pricinui un mare rău, o mare suferință, un mare necaz; a(-și) distruge viața. – Din nenoroc. verb tranzitivnenoroci

nenorocésc v. tr. Fac nenorocit: acest faliment a nenorocit multă lume. verb tranzitivnenorocesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinenorocire

nenorocire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nenorocire nenorocirea
plural nenorociri nenorocirile
genitiv-dativ singular nenorociri nenorocirii
plural nenorociri nenorocirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z