nenoróc n., pl. oace. Lipsă de noroc. substantiv neutrunenoroc
nenoroc n. lipsă de noroc. substantiv neutrunenoroc
NENORÓC s. n. Lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces; p. ext. stare a celui fără noroc. – Pref. ne- + noroc. substantiv neutrunenoroc
nenoroc substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nenoroc | nenorocul |
plural | nenoroace | nenoroacele | |
genitiv-dativ | singular | nenoroc | nenorocului |
plural | nenoroace | nenoroacelor |