nemîncát, -ă adj. Care nu e mîncat. Care n’a mîncat, flămînd. Pe nemîncate, fără să fi mîncat. adjectivnemîncat
NEMÂNCÁT1, -Ă, nemâncați, -te, adj. Flămând. – Pref. ne- + mâncat1. adjectivnemâncat
NEMÂNCÁT2 s. n. (În loc. adj. și adv.) Pe nemâncate = (care se face, are loc etc.) Înainte de a fi mâncat ceva; fără să fi mâncat, cu stomacul gol. – Pref. ne- + mâncat2. adjectivnemâncat
nemâncat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | nemâncat | nemâncatul | nemâncată | nemâncata |
plural | nemâncați | nemâncații | nemâncate | nemâncatele | |
genitiv-dativ | singular | nemâncat | nemâncatului | nemâncate | nemâncatei |
plural | nemâncați | nemâncaților | nemâncate | nemâncatelor |