NEMÚȚ, nemuțuri, s. n. (Pop.) Rudă; neam. – Din neam + suf. -uț. substantiv neutrunemuț
nemuț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | nemuț | nemuțul |
plural | nemuțuri | nemuțurile | |
genitiv-dativ | singular | nemuț | nemuțului |
plural | nemuțuri | nemuțurilor |