nemuritor definitie

nemuritór, -oáre adj. Care nu maĭ moarte, imortal, etern. adjectivnemuritor

nemuritór adj. m., s. m., pl. nemuritóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoáre adjectivnemuritor

nemuritor a. 1. nesupus morții: sufletul e nemuritor; 2. neperitor: nume nemuritor. ║ m. pl. divinitățile păgânismului. adjectivnemuritor

NEMURITÓR, -OÁRE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și fi (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor. adjectivnemuritor