nemurire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimenemurire
- Vezi aici mai multe rimenemurire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cune
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cunem
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
nemuríre f. Imortalitate. La nemurire (iron.) mult, foarte: îmĭ place la nemurire, bețivu sugea la nemurire. substantiv femininnemurire
nemuríre s. f., g.-d. art. nemurírii substantiv femininnemurire
nemurire f. starea celui nemuritor: tu'mi ceri chiar nemurirea mea EM. substantiv femininnemurire
NEMURÍRE s. f. 1. Calitatea de a fi nemuritor (1); faptul de a trăi veșnic; stare a celui ce este nemuritor; (în limbajul bisericesc) viață veșnică. ◊ Loc. adv. (Fam.) La nemurire = a) fără sfârșit, veșnic; b) extrem de tare, de intens, de mult. 2. Amintire menită să reziste timpului, destinată să trăiască veșnic; glorie veșnică. ◊ Loc. vb. (Rar) A trece la nemurire = a nemuri, a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). substantiv femininnemurire
nemurí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemurésc, imperf. 3 sg. nemureá; conj. prez. 3 să nemureáscă verb tranzitivnemuri
NEMURÍ, nemuresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să trăiască veșnic în amintirea oamenilor, a face să reziste timpului, să devină nemuritor (2) (slăvind, preamărind, cântând); a imortaliza. – Din nemuritor (derivat regresiv). verb tranzitivnemuri
1) nemurésc (mă) V. înemuresc. verb tranzitivnemuresc
2) nemurésc v. tr. (d. nemurire). Cuv. ridicul format de cărturari îld. imortalizez saŭ fac nemuritor. verb tranzitivnemuresc
înemurésc (mă) v. refl. (d. neam, neamurĭ). Trans. Rar. Mă înrudesc. – Și nem- și înnem-. verb tranzitivînemuresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluinemurire
| nemurire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | nemurire | nemurirea |
| plural | nemuriri | nemuririle | |
| genitiv-dativ | singular | nemuriri | nemuririi |
| plural | nemuriri | nemuririlor | |